CE ESTE IMUNIZAREA?

Imunizarea reprezintă o metodă de succes abordată la nivel mondial cu scopul de a salva sănătatea a milioane de oameni anual. Rolul ei este de a preveni instalarea unei infecții sau consecințele nefaste ale uneia.

Prin imunizare se induce pe o anumită durată de timp imunitatea față de un agent patogen, prin administrarea unor preparate imunobiologice.

Există două tipuri de imunizări:

1. Pasivă – aceasta presupune asigurarea de anticorpi pacientului, însă este de o durată scurtă. Un astfel de exemplu este imunizarea asigurată de laptele matern în primii ani de viață, când sistemul imunitar al bebelușului nu este dezvoltat pentru a se apăra de unul singur.

 Imunizarea pasivă se indică în general persoanelor cu o capacitate foarte scăzută de a sintetiza anticorpi, care prezintă contraindicații la diferite preparate vaccinale sau care se află în zone de risc epidemiologic.

 Aceasta se poate realiza prin:

a. Seruri imune = preparate imunobiologice obținute din serul sanguin al unui animal imunizat prin vaccinare sau din serul unui convalescent imunizat fie prin infecție naturală, fie prin vaccinare. În cazul serurilor provenite de la animale, imunitatea se instalează rapid dar e de scurtă durată și riscul de reacții adverse este destul de ridicat, preferându-se administrarea de anticorpi de origină umană.

Acest tip de imunizare este eficace pentru prevenirea anumitor maladii, necesitând o analiză completă realizată de către medic pentru a se asigura administrarea sigură și eficientă.

b. Tehnica ADN-recombinat = preparate imunobiologice obținute prin inginerie genetică, la nivel de laborator

2. Activă – aceasta presupune administrarea de vaccinuri, care conduc la formarea de anticorpi în organismul administrat

CE SUNT VACCINURILE?

 Cele mai importante beneficii ale vaccinării timpurii, încă din prima perioadă a vieții sunt reprezentate de reducerea complicațiilor apărute în cadrul diverselor patologii, precum și reducerea mortalității acestora. Este dreptul fiecărui persoane de a beneficia de posibilitatea de a fi vaccinat și de aceea este importantă informarea prealabilă a fiecăruia despre ceea ce presupune vaccinarea, dar mai ales, ce este un vaccin și ce conține.

 Vaccinul este un preparat imunobiologic ce conține o suspensie de microorganisme (vii sau atenuate) sau fracțiuni ale acestora. Administrarea de microorganisme – care poartă numele de antigeni, determină producerea în organism a anticorpilor, meniți să formeze o barieră de protecție în organism împotriva acestor antigeni. Astfel, prin vaccinare nu se instalează boala indusă de patogen, ci protecția necesară în cazul reîntâlnirii cu agentul infecțios.

 Ce este un preparat imunobiologic? Acesta este reprezentat de un preparat (precum vaccinul, serurile imune) astfel conceput încât să susțină apărarea autoimună a organismului în situații amenințătoare pentru sănătatea (afecțiuni cauzate de diverse virusuri, bacterii, microorganisme). Astfel, în cazul vaccinurilor, există trei tipuri de preparate:

- Vaccinuri corpusculare vii și atenuate: acestea conțin microorganisme cărora le-a fost micșorată considerabil infecțiozitatea, rămânând posibilă replicarea și inducerea răspunsului imun (ex: anti-polio, anti-rotavirus)

- Vaccinuri corpusculare inactivate: conțin particule patogene inactivate (omorâte) prin diferite procese (de exemplu: anti-hepatită A, anti-polio inactivat), incapabile să se multiplice la nivelul organismului dar capabile să inducă un răspuns imun

- Vaccinuri subunitare: acestea conțin fragmente din particulele patogene, răspunzătoare de inducerea răspunsului imun (de exemplu: vaccinul anti-hepatită B)

 Prin vaccinare se poate realiza:

✔ Eradicarea unui proces infecțios = dispariția patogenului ce imprimă boala respectivă

✔ Eliminarea unui proces infecțios = dispariția manifestărilor caracteristice bolii, deși agentul incriminat de afecțiune încă este prezent

✔ Limitarea procesului infecțios = posibilitatea controlului unei boli infecțioase până în punctul când aceasta nu mai reprezintă o problemă de sănătate publică

 Vaccinarea oferă în general o imunizare de lungă durată: luni, ani (de exemplu: vaccinarea diftero-tetanică, ce durează 10 ani), dar și o perioadă mai redusă, precum vaccinul antigripal care se repetă anual datorită particularităților diferite ale virusului ce se modifică periodic. După vaccinare, imunitatea se instalează după o anumită perioadă de latență, care este necesară pentru producerea unei cantități suficiente de anticorpi.

CE REACȚII ADVERSE POT APĂREA ÎN URMA VACCINĂRII?

 Precum în cazul oricărui medicament, și vaccinurile prezintă riscul apariției unor reacții adverse. Acestea apar destul de rar, iar gravitatea acestora este redusă. Astfel, cele mai frecvent întâlnite reacții adverse întâlnite sunt reprezentate de grețuri, vărsături, febră, durere la locul injectării (1 la 10 persoane), urmate de altele mult mai rar raportate, precum: reacții alergice, diaree, mărirea în volum a ganglionilor.

 În cazul prezenței unei infecții sau o altă stare de boală ce afectează imunitatea persoanei în perioada vaccinării se amână realizarea acesteia până la vindecarea de afecțiunea actuală.

VACCINURILE DE-A LUNGUL TIMPULUI

✔ În secolul 20, era cunoscut faptul că diferiți microbi pot cauza afecțiuni ce se transmit de la o persoană la alta prin particulele din aer și astfel, a început dezvoltarea vaccinurilor. De o importanță majoră a fost cel împotriva variolei (smallpox) care a a adus pierderea a peste 800 milioane de oameni începând cu secolul 16. În prezent, datorită vaccinării, aceasta a fost eradicată (ultimul caz înregistrându-se în anul 1977).

✔ Imunizarea asigură salvarea a peste 2 milioane de vieți anual conform statisticilor WHO

✔ A fost raportată o reducere de 99% a cazurilor de meningită cauzată de Haemophillus influenzae de la introducerea vaccinului în anul 1988.

CONCLUZIE

Imunizarea joacă un rol important în viața fiecărui individ, iar beneficiile aduse de vaccinare depășesc riscurile de reacții adverse. Astfel, fiecare afecțiune poate fi fie evitată, fie ameliorată, îmbunătățindu-se considerabil calitatea vieții. Medicina a evoluat pe parcursul ultimilor zeci de ani, determinându-se cele mai potrivite modalități de realizare a unor vaccinuri care să prezinte cele două elemente: siguranță, eficiență, la gradul cel mai înalt, deoarece elementul cheie este întotdeauna reprezentat de sănătatea populației.

           Diana Ștefan

Farmacist Farmaciile Napofarm

➢ Epidemiologie practică - Emilian Damian Popovici, Luminiţa Mirela, Bădiţoiu Mariana, Anghel Sorina, Maria Denisa Laitin

➢ Vaccinuri şi vaccinări în practica medicală - Brumboiu MI, Bocşan IS, Editura Medicală Universitară "Iuliu Haţieganu", Cluj-Napoca, 2005 

➢ Vaccinology: past achievements, present roadblocks and future promise - André FE, Vaccine, 2003, 21, 593–595.

➢ https://www.who.int/health-topics/vaccines-and-immunization#tab=tab_1

➢ Vaccination Investigation – The History And Science Of Vaccines- By Tara Haelle

➢ Haemophilus b conjugate vaccines for prevention of Haemophilus influenzae type b disease among infants and children two months of age and older. Recommendations of the immunization practices advisory committee (ACIP). MMWR Recomm Rep. 1991 Jan 11;40(RR-1):1-7. PMID: 1899280.